Câteva precizări necesare despre două cazuri total diferite: CEZAR IVĂNESCU şi LUCIAN VASILIU

Câteva precizări

Am primit de la un anume domn, Lucian Vasiliu, scriitor de profesie, mesajul următor:

Tuturor prietenilor, celor care mai cred in mine!

Va rog sa nu acceptati discreditarile, intoxicarile, diversiunile recente privind relatia mea cu Securitatea! (Vezi "Evenimentul Zilei", de vineri, 23 oct. si "Ziarul de Iasi" de marti, 27 oct.) Totul este cusut cu ata alba, pe fond de alegeri (inclusiv la nivelul Uniunii Scriitorilor).
Am fost si am ramas eu insumi, vertical cat pot, ca si poetul Cezar Ivanescu, unul dintre magistrii mei! Se doreste sa am "soarta" lui!

Cu multumiri pentru intelegere,
Lucian Vasiliu


În privinţa colaborării sau necolaborării domniei-sale cu Securitatea nu mă pot pronunţa altfel decât emiţând o părere subiectivă. Nu am nici datele, nici căderea de a judeca, în absenţa informaţiilor, viaţa şi deciziile unui om. Pot afirma însă răspicat că mesajul (colectiv) primit mă nedumereşte teribil. Nu înţeleg deloc apelul pe care domnia-sa îl face la numele şi memoria lui Cezar Ivănescu şi mai ales încercarea de a apropia şi crea false legături între cele două cazuri, al domniei-sale şi al scriitorului Cezar Ivănescu. Orice încercare de apropiere a celor două cazuri, total diferite, nu este altceva decât o diversiune realizată abil şi lacrimogen printr-o denaturare gravă a realităţii.

Poetul Cezar Ivănescu a fost asasinat, cel puţin la nivel mediatic, în absenţa oricăror probe. Întregul scandal mediatic declanşat pe 29 ianuarie 2008 a fost instrumentat şi bazat doar pe calomniile emise de sursa vehement-autodenunţată Dinescu Mircea, membru în Colegiul CNSAS, fost membru al P.C.R., absolvent al Academiei de Partid „Ştefan Gheorghiu“, deţinător ca şi domnul Lucian Vasiliu al premiului C.C. al U.T.C. Toate informaţiile adunate până acum cât şi lentoarea cu care Procuratura întreprinde orice demers pentru soluţionarea acestui caz îmi reconfirmă faptul că moartea scriitorului este una suspectă şi că nu poate fi consecinţa unei serii negre.

Cezar Ivănescu a murit cu zile, în condiţii neelucidate încă, fără să aibă acces la propriul dosar aflat în arhiva CNSAS şi fără să fi văzut vreodată măcar o filă din acesta, dar şi fără ca preşedintele României sau preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu (indicat expresis verbis drept autor moral al acestui atac) să îi fi răspuns la scrisorile deschise adresate.

Cezar Ivănescu a fost şi este un spirit deplin moral, de o verticalitate totală, nicidecum una circumstanţială sau în funcţie de posibilităţi cum eronat s-ar putea deduce din textul domnului Lucian Vasiliu. Cred că Soarta noastră este cea pe care ne-o alege Dumnezeu, nu cu părtinire ci dintr-o deplină cunoaştere. El ştiind totul. Ce suntem dar şi ce putem deveni.

Domnul Lucian Vasiliu a avut şansa, pe 29 ianuarie 2008, şi mult după această dată, de a se manifesta şi public ca un adevarat discipol al Poetului, ca un Om şi ca un autentic creştin. Misiunea nu era nici simplă nici uşor de îndeplinit. Câştigul ar fi fost imens şi eminamente moral. Din nefericire pentru domnia-sa a eşuat lamentabil. Pe 29 ianuarie 2008, când s-a alăturat corului format din denigratorii poetului Cezar Ivănescu, declarând, nu greva foamei sau respectarea minimelor drepturi conform statutului USR, ci faptul că „nu este deloc uimit de decizia CNSAS, (ceea ce nu înseamnă însă că Cezar Ivănescu nu este un mare poet).“ [v. nota] Nu judec, doar constat. Cu tristeţe şi compasiune. Nu acuz, doar enunţ o evidenţă. Cu disperare şi dezgust.

În rest, detaliile cusăturii, fie că este făcută cu aţă albă sau gri, „invizibilă“ sau chiar neagră, fină sau grosolană, pur şi simplu nu mai contează de vreme ce maistru-croitor este chiar domnul Lucian Vasiliu, din care ne permitem să şi cităm, pentru justă exemplificare: „În fine, după câteva referinţe (2-3) pe care le-am scris la solicitarea ofiţerului care se ocupa de instituţia noastră, Securitatea m-a abandonat total (probabil m-au considerat nevrednic, neserios, băşcălios).“ (Convorbiri literare, ianuarie 2004).

Cunoaştem cu toţii că mediul public este împânzit cu foşti colaboratori ai Securităţii şi cu actuali colaboratori ai "Serviciilor" Române (şi nu numai). În acest context este injust, imoral, revoltător ca dintre miile, zecile şi sutele de mii de asemenea indivizi să fie nominalizaţi, vag sau direct, legal sau ilegal, pe criterii cvasiobscure, de eliminare din viaţa publică a persoanelor nedorite sau din alte diferite considerente, doar câţiva dintre aceşti susţinători, de voie-de nevoie, ai vechiului regim.

Indiscutabil CNSAS-ul pare a fi un instrument de tortură, inchizitorial, care funcţionează discreţionar şi în cele mai multe dintre cazuri la comandă. Dar, dacă CNSAS-ul are această putere astăzi (în prezent) o are şi pentru că ieri (în trecutul relativ recent) (de la infiinţarea sa, dar şi pe 29 ianuarie, pe 4 februarie sau pe 24 aprilie 2008 de exemplu, dacă este să exemplific cu câteva date fatidice în derularea asasinării lui Cezar Ivănescu) societatea civilă şi instituţiile abilitate ale Statului Român au tăcut, făcându-se astfel părtaşe la încercările repetate de disoluţie a structurilor valorice autentic româneşti şi mai ales la o nocivă amalgamare a Binelui şi a Răului.

Parlamentul, ONG-urile, persoanele publice care reprezintă, de obicei, extrem de vocal societatea civilă ş.a. au acceptat cu o stranie nonşalanţă încălcarea pe faţă a legii de funcţionare a CNSAS. În componenţa Colegiului CNSAS nu aveau dreptul, conform legii, să fie numiţi foşti membri ai Partidului Comunist Român. Nu am cunoştinţă, cu excepţia asociaţiei CivicMedia – prin excelentul ziarist Victor Roncea, de existenţa vreunei persoane juridice sau fizice care să fi protestat constant faţă de încălcarea flagrantă a acestei legi.

Tăcerea plină de laşitate de ieri are drept consecinţă starea confuză de astăzi.

Diversiunea, crima, pervertirea adevărului, ca şi toate celelalte întrupări ale răului, pot lua forme extrem de variate şi pot fi exemplar disimulate. Toate aceste manifestări teribile pot fi susţinute de puteri oculte sau de servicii secrete mai mult sau mai puţin aflate la vedere. Adevărul însă este unul singur şi nu este negociabil.

A lupta pentru Adevăr este similar cu a lupta alături de Dumnezeu. Tocmai de aceea, Cezar Ivănescu, spre deosebire de domnul Lucian Vasiliu şi de alţi discipoli care l-au trădat, nu şi-a pierdut Viaţa ci a câştigat-o. Prin demnitate şi moralitate. Prin modestie şi credinţă. Prin Moartea şi prin Opera sa.

Ca fiinţă umană şi ca persoană aflată în preajma unor oameni care au avut de suferit imens de pe urma regimului comunist, dar care şi-au purtat cu smerenie crucea, sunt alături de domnul Lucian Vasiliu, dar sunt alături nu pentru a-i trece cu vederea păcatele sau lipsa de verticalitate, ci pentru a-l îndemna să şi le asume. Toţi pot invoca numele Domnului. De aceea Răul trebuie cunoscut şi recunoscut, asumat şi răscumpărat prin credinţă, înţelegere şi iertare.

[1]
2008: „Lucian Vasiliu spune ca nu este deloc uimit de decizia CNSAS. «Nu sunt uimit, este o ştire ca oricare alta. Ceea ce sugerez insa publicului, este sa se apropie mai mult de opera lui Cezar Ivănescu, care este una excepţională, acesta fiind un poet deosebit, care a obţinut foarte multe premii»“. (R.E., Jurnalul de est, miercuri, 30 ianuarie 2008)

2009: „«Sunt total dezamăgit de modul în care a lucrat CNSAS-ul. Mă enerveză felul în care şi-a făcut datoria această instiuţie», a explicat el făcând chiar o paralelă cu cazul Cezar Ivănescu, despre care s-a spus că ar fi fost declarat colaborator al Securităţii, fapt neconfirmat ulterior de CNSAS. Unora dintre colegii scriitorului nu le vine să creadă că Lucian Vasiliu ar fi semnat angajamente cu Securitatea. «Îmi doresc şi sper să nu fie adevărat. Nu este exclus să fie şi în cazul lui o asemanăre cu informaţia care a circulat la adresa la Cezar Ivănescu, care s-a demonstrat că era falsă», a spus Cassian Maria Spiridon, liderul Uniunii Scriitorilor Români, filiala Iaşi. (Claudia Craiu, Vasile Arhire, Lucian Vasiliu si Vasile Etcu au semnat angajamente la Securitate, Ziarul de Iaşi, 27 octombrie 2009)

Lucian Vasiliu, sursa pagina web a CNSAS, adeverinţă din 22.09.2009
http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2009/8531%20Vasiliu%20Lucian.pdf