CEZAR IVĂNESCU

Moartea Poetului Cezar Ivănescu. Radiografia unei crime (3)

n n n

„a le spune însă ticăloşilor că ticăloşi sunt nu e nici o cestie de «creştere», nici cestie de «limbagiu», ci o foarte tristă datorie a tuturor oamenilor care au luat neplăcuta sarcina de a judeca despre netrebniciile ce se fac în lumea aceasta.“ Mihai Eminescu

29 ianuarie 2008, ora 16. O ştire falsă incendiază presa. Cezar Ivănescu este supus unui asalt mediatic masiv, fără precedent în presa liberă, postdecembristă. Nici un alt scriitor nu a mai fost astfel hăituit în mod repetat, concertat şi public. Conducerea USR se autoimplică în acest scandal mediatic printr-o tăcere suspectă, cu toate că ar fi fost obligată moral şi statutar la o decizie fermă şi imediată, cum erau de altfel obligaţi şi membrii Colegiului CNSAS.

[Ca o măsura a dimensiunii atacului îndreptat împotriva scriitorului semnalez şi că în mediul electronic, pe internet, „intrările“ denigratoare erau de ordinul sutelor de mii! Citiţi rândurile de mai jos pentru a înţelege absurdul întregii situaţii, atacul nu conţinea acuze de fond, ci unele care l-ar împietri până şi pe Kafka, erau chestiuni de „estetică facială“ după care „frumoşii“ literaturii române deduceau că Cezar Ivănescu este... securist!

În cazul defăimării „pe surse”, a cărui victimă a fost Cezar Ivănescu, este foarte important de precizat că toate actele de la CNSAS veneau în mod oficial pe adresa instituţiei care ceruse verificarea, Uniunea Scriitorilor din România (verificare solicitată cu acordul dat în clar de către toţi cei care urmau a fi verificaţi).

Deci propriul statut şi toate aceste evidenţe îi obligau să aibă o atitudine tranşantă în mod direct şi imediat. Adică să spună clar dacă au primit ceva sau nu. Atât şi nimic mai mult. Nedând această declaraţie au arătat în mod categoric de care parte a baricadei se situează.

Dacă ar fi existat o singură vocală, o virgulă, orice fapt minor suspectibil de a-i fi imputabil lui Cezar Ivănescu presa ar fi fost plină, ar fi vuit, l-ar fi tranşat public, precum pe stâlpnici, odinioară.

Înţelegeţi, o campanie de presă totală dusă fără nici un fel de probe!

Puteau afirma orice, că a ucis oameni, că este criminal în serie, că îşi mănâncă victimele la prânz şi la cină şi toate acestea în baza evidenţei supreme că Ştiu Ei. (În acest sens domnul Cristian Teodorescu şi începuse, tot în presă, şi tot în Cotidianul, cu afirmaţii de genul „are privire de criminal”, „ca de cuţitar” ş.a.m.d.

Dumneavoastră cum aţi numi un om care afirmă că X-ulescu este securist pentru ca are privire ca de criminal? (Şi aici aş face o trimitere la bancul clasic, cel cu tuberculoasa... pentru cunoscători!) Citez spre ruşinea veşnică a domnului Cristian Teodorescu: „Poetul umbla cu o rangă de fier în mână, cu care îţi bătea în masă, la restaurantul scriitorilor, dacă i se părea că nu i-ai observat apariţia. Cu nas fracturat de fost boxer şi cu mişcări piezişe ca de cuţitar experimentat”. (Cezarul Securităţii, 30 ianuarie 2008, Cotidianul)

Atunci l-am întrebat pe Cezar Ivănescu ce este cu acest Cristian Teodorescu. Nu o să vă spun ce mi-a răspuns, dar a răspuns într-un mod sublim, rafinat şi elegant. La sfâşitul discuţiei mi-a spus, şi nu-mi ies din minte cuvintele sale, cu o resemnare şi o tristeţe de natură divină: „Mă înjură cu toţii, fără ca măcar să mă cunoască. (...) Dacă m-ar citi, m-ar înţelege. Ar înţelege cum sunt eu cu adevărat“.]

1 februarie 2008. Cezar Ivănescu îi trimite domnului Nicolae Manolescu o primă scrisoare.

4 februarie 2008. Cezar Ivănescu declară greva foamei la sediul Uniunii Scriitorilor din România în semn de protest faţă de ilegalităţile comise de CNSAS şi de faptul că întreaga conducere a USR reacţionează nestatutar. În aceeaşi zi îi transmite o Scrisoare deschisă domnului preşedinte al USR şi ambasador al României la UNESCO Nicolae Manolescu, scrisoare depusă şi la Administraţia Prezidenţială, Registratura Generală (nr. 2994 din 4.02.2008) şi adresată şi domnului preşedinte al României Traian Băsescu (textul integral la: http://in-memoriam-cezar-ivanescu.blogspot.com/2008/11/moartea-poetului-cezar-ivnescu.html).

februarie 2008. În mai puţin de o lună scriitorul slăbeşte peste 20 de kilograme.

martie 2008. Cezar Ivănescu este atras într-o cursă a morţii, fiind convins să suporte o intervenţie „cu laser, modernă, complet neinvazivă“ pentru rezolvarea unei probleme de sănătate minore şi cronice. „Elementul morţii“ este o rudă îndepărtată, medic în Bacău, care după o absenţă de peste 15 ani apare ca din senin, după prezenţa lui Cezar Ivănescu la emisiunea Naşul (B1tv, febr. a.c.). În scurt timp se transformă în medicul personal al poetului, tratându-l în mod straniu şi recomandându-i să ia diverse pastile, printre care şi furosemid, dar şi „nişte pastiluţe mici“, despre care afirmă că „nici nu va şti ce sunt, dar care îl vor ajuta să se lase de fumat“. De asemenea, îl convinge să facă acea intervenţie în Bacău la un „eminent profesor universitar“ [sic!, ulterior s-a dovedit a nu fi profesor] şi la „o clinică dotată la standarde occidentale“, intervenţie care îl va duce direct în mormânt. Îi îndepărtează pe toţi cei apropiaţi explicându-i că este „o intervenţie banală, promiţându-i că va sta tot timpul lângă el, ca nu îl va lăsa nici o clipă singur şi că, dacă va fi nemulţumit de ceva, îl va lua imediat de acolo“. De asemenea, i s-a promis că după o zi va părăsi clinica şi că va putea face imediat chiar şi o călătorie la Chişinău. Toată intervenţia era relatată la un mod idilic, aproape infantil, cu scopul evident de a-l convinge şi atrage în cursă. Până în ultimul moment, în seara zilei de 23 aprilie, Carina Ribac a minţit în legătura cu starea sănătaţii Poetului, şi nu numai că a minţit şi a minimalizat situaţia, dar ceea ce este şi mai grav, este că a minţit în mod diferit, în funcţie de persoana care o întreba, ceea ce denotă preexistenţa unui plan. Tot ce s-a petrecut acolo este straniu, medicul care l-a „operat“ a fost, după cum a declarat chiar domnia-sa în presă acum câţiva ani, preşedinte al Uniunii Asociaţiei Studenţilor Comunişti din România din UMF Iaşi, membru în Consiliul Naţional al Studenţilor Comunişti din România, dar şi un apropiat al grupului de la Tescani (al domnului Andrei Pleşu etc.). Vom reveni cu amănunte terifiante despre aceasta parte medicală a dosarului Cezar Ivănescu şi despre persoanele implicate în acest caz.

Moartea ca o nesfârşită dramă

24 aprilie 2008. Cezar Ivănescu moare.
29 aprilie 2008. Poetul este înmormântat la Iaşi.

Şi în Bacău, de pe patul secţiei de terapie intensivă, Cezar Ivănescu mă întreba dacă am făcut ceea ce mă rugase cu două zile în urmă la telefon (în legătura cu documentarea pentru procesul împotriva domnului M. Dinescu).

„S-a eliberat şi Tanzania!“

„Omnes vulnerant ultima necat!“
„Toate rănesc, ultima ucide!“
(Este vorba de orele vieţii.
Inscripţie pe unele vechi orologii.)

După moartea sa am încercat să aduc la lumină o parte din Adevăr. M-am izbit neîncetat de reacţia făţişă a unor oameni dominaţi de frică, a unor oameni care, în libertate fiind, vieţuiesc ca şi cum ar fi supuşi ai unui terifiant imperiu şi am înţeles că fiecare individ primeşte atâta libertate câtă poate suporta. În puşcăriile comuniste deţinuţii – descarnaţi, răni încă vii sângerând mir –, mureau în chinuri cumplite, schingiuiţi dar nesupuşi, ştiind că temniţele le pot încătuşa trupurile, nu şi Sufletele. De la moartea lui Cezar Ivănescu viaţa mea s-a transformat într-un continuu strigăt al „Adevărului în numele celui Ucis“. „Strigătul“ meu a inclus toate formele de comunicare legal posibile, am trimis Scrisori Preşedintelui României Traian Băsescu, am semnat alături de alte persoane scrisori deschise adresate Preşedintelui României, Preşedintelui USR, Societăţii Civice, am expediat adrese care au circulat pe internet ş.a.m.d., acum, la peste şase luni de la tragicul sfârşit al unui mare scriitor român, cred că este timpul ca cineva să răspundă.

În continuarea demersului meu redau Scrisorile lui Cezar Ivănescu către Preşedintele USR, Ambasadorul României la UNESCO, Nicolae Manolescu.

I) 1.02.2008

Domnule Preşedinte

Subsemnatul Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, vă rog să dispuneţi ca Biroul de presă al USR să transmită publicaţiilor româneşti notificarea care urmează.

Conform hotărârii Consiliului USR, toţi membrii din conducerea USR am făcut un demers oficial la CNSAS pentru a fi invitaţi să ne vedem dosarele din Arhivele Securităţii şi pentru a primi o decizie oficială de colaborare sau noncolaborare cu fosta Securitate ca poliţie politică.

CNSAS, în calitatea sa de organ abilitat al statului, nici nu m-a invitat să-mi văd dosarul şi să fiu audiat, nici nu mi-a comunicat în mod oficial printr-o decizie, aşa cum prevede legea, punctul său de vedere în ceea ce priveşte dosarul meu personal, lucru pe care îl cunoaşteţi pentru că toate comunicările se fac pe adresa USR, şi până în clipa de faţă nu am primit nimic din partea CNSAS.

Cu toate acestea, începând de marţi, 29.01.2008, ora 16:00 agenţia de ştiri NewsIn citînd „surse din cadrul Colegiului CNSAS“ a difuzat ştirea, pe care eu o consider „zvon calomnios“, conform căreia „Cezar Ivanescu a făcut poliţie politică“.

Trăind într-un strat democratic, de drept, consider că toate organele statului trebuie să funcţioneze conform dispoziţiilor legale în baza cărora au fost instituite, inclusiv CNSAS care era obligat sa transmită oficial decizia sa pentru a o putea contesta în termenul prevăzut de lege. Întrucît, repet, nu am primit oficial o decizie, anunţ că dacă nu voi primi pe adresa USR pînă joi, 7.02.2008 [termen prevăzut de lege – n.n.], decizia respectivă voi acţiona în justiţie Colegiul CNSAS, agenţia de ştiri NewsIn, precum şi toate publicaţiile şi persoanele care au colportat ştirea pe care eu o calific drept „zvon calomnios“.

Cu cele mai nobile sentimente.

1.02.2008 Cezar Ivănescu
Bucureşti

II) 4.02.2008

Domnule Preşedinte Nicolae Manolescu

Subsemnatul Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, vă rog să dispuneţi ca Biroul de presă al USR să transmită tuturor agenţiilor de presă şi publicaţiilor româneşti notificarea care urmează.

Fără nici un temei legal, Mircea Dinescu (soldat fruntaş după propria-i declaraţie în presă), membru în Colegiul CNSAS, membru al USR, m-a denigrat în continuare, vineri 1.02.2008, la postul de televiziune Realitatea în emisiunea Tănase şi Dinescu afirmând textual că, în 1961 aş fi semnat un angajament de colaborare cu Securitatea.

După mineriada din 14 iunie 1990, când am fost bătut cu bestialitate de aşa-zişi mineri în centrul capitalei şi după campania de presă murdară şi denigratoare din 2005 când am candidat la funcţia de preşedinte al USR, este a treia oară când se încearcă asasinarea mea.

De aceea am hotarât ca începând de luni, 4.02.2008, ora 1200, să declar greva foamei la sediul USR, Calea Victoriei, nr. 115, în Sala cu oglinzi, grevă pe care nu o voi înceta până când nu voi obţine următoarele:

1. o declaraţie fără echivoc din partea domniei-voastre din care să reiasă că nu sunteţi implicat în această murdară „făcătură“ (deoarece se colportează indicii privind conivenţa d-voastră cu Mircea Dinescu: faptul ca i-aţi dat votul decisiv, anul acesta, la Botoşani, pentru a obţine Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ defavorizându-l astfel pe marele poet Cristian Simionescu; faptul că Mircea Dinescu se afla la Paris, ca şi d-voastră, la începutul campaniei de denigrare, afirmând că nici nu mi-a văzut dosarul, nici nu a votat, pentru ca, brusc, în emisiunea Tănase şi Dinescu să afirme că am semnat etc.; indiciile sunt numeroase dar nu doresc la rându-mi să mă las intoxicat de ştiri fără temei şi de aceea v-am cerut această declaraţie pentru a nu vă implica nici pe d-voastră, nici USR în această afacere).

2. excluderea din Colegiul CNSAS a lui Mircea Dinescu pentru ilegalitatea flagrantă comisă faţă de persoana mea.

3. dosarul meu personal de la CNSAS să-mi fie adus la USR, audierea mea să fie publică şi la ea să aibă acces presa şi orice alte persoane ar fi interesate şi bineînţeles verdictul să fie comunicat în aceleaşi circumstanţe.

4. membrii Colegiului CNSAS să vină însoţiţi de propriile dosare personale de la CNSAS, de CV-uri şi de livretul militar, căci existând precedentul periculos cu Mircea Dinescu [soldat fruntaş la Securitate], este firesc să am suspiciuni şi în privinţa celorlalţi membri ai Colegiului CNSAS.

5. O sancţiune, care veţi crede de cuviinţă, din partea USR pentru Mircea Dinescu şi demararea unei anchete reale privind activitatea lui Mircea Dinescu în perioada în care a fost preşedinte al USR.

Vă anunţ pe această cale că voi comunica această notificare şi Preşedintelui României, ca Şef al Ordinului „Steaua României“, în calitatea mea de Comandor al mai sus-numitului Ordin.

Cu cele mai nobile sentimente.

4.02.2008,
Bucureşti

Domniei-Sale D-lui Preşedinte al USR, Nicolae Manolescu“

III) 6.03.2008 (am încercat să public această scrisoare după moartea lui Cezar Ivănescu, evident acest lucru nu a fost posibil, am primit în schimb răspunsuri încurajatoare, de genul „suntem alături de dvs., vă susţinem, vă dorim succes, adevărul trebuie spus, nu vă lăsaţi...“ mă abţin de la alte comentarii, dar sunt obligată să notez faptul că o schizoidie cumplită domină societatea actuală... pentru că trebuie să ai mult sânge rece ca în timp ce practici cenzura pe faţă să te prefaci a fi emisarul libertăţii de expresie!)

A treia scrisoare a Poetului Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, către domnul Nicolae Manolescu, preşedinte al USR

Domnule Preşedinte

Subsemnatul Cezar Ivănescu, domiciliat în Bucureşti [...], membru al Consiliului USR, director al Editurii Junimea, Iaşi, Bd Carol I, nr. 3-5, tel./fax 0232/410 427, Comandor al Ordinului „Steaua României“, va reproduc în întregime primele două scrisori pe care vi le-am adresat în 1.02.2008 şi 4.02.2008, precum şi Comunicatul Comitetului Director al USR.

Domnule Preşedinte

Subsemnatul Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, vă rog să dispuneţi ca Biroul de presă al USR să transmită publicaţiilor româneşti notificarea care urmează.

Conform hotărârii Consiliului USR, toţi membrii din conducerea USR am făcut un demers oficial la CNSAS pentru a fi invitaţi să ne vedem dosarele din Arhivele Securităţii şi pentru a primi o decizie oficială de colaborare sau noncolaborare cu fosta Securitate ca poliţie politică.

CNSAS, în calitatea sa de organ abilitat al statului, nici nu m-a invitat să-mi văd dosarul şi să fiu audiat, nici nu mi-a comunicat în mod oficial printr-o decizie, aşa cum prevede legea, punctul său de vedere în ceea ce priveşte dosarul meu personal, lucru pe care îl cunoaşteţi pentru că toate comunicările se fac pe adresa USR, şi până în clipa de faţă nu am primit nimic din partea CNSAS.

Cu toate acestea, începând de marţi, 29.01.2008, ora 16:00 agenţia de ştiri NewsIn citând „surse din cadrul Colegiului CNSAS“ a difuzat ştirea, pe care eu o consider „zvon calomnios“, conform căreia „Cezar Ivănescu a făcut poliţie politică“.

Trăind într-un strat democratic, de drept, consider că toate organele statului trebuie să funcţioneze conform dispoziţiilor legale în baza cărora au fost instituite, inclusiv CNSAS care era obligat sa transmită oficial decizia sa pentru a o putea contesta în termenul prevăzut de lege. Întrucât, repet, nu am primit oficial o decizie, anunţ că dacă nu voi primi pe adresa USR până joi, 7.02.2008, decizia respectivă voi acţiona în justiţie Colegiul CNSAS, agenţia de ştiri NewsIn, precum şi toate publicaţiile şi persoanele care au colportat ştirea pe care eu o calific drept „zvon calomnios“.

Cu cele mai nobile sentimente.

1.02.2008 Cezar Ivănescu
Bucureşti

D-Sale D-lui Preşedinte al USR, Nicolae Manolescu

----------
Domnule Preşedinte

Subsemnatul Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, vă rog să dispuneţi ca Biroul de presă al USR să transmită tuturor agenţiilor de presă şi publicaţiilor româneşti notificarea care urmează.

Fără nici un temei legal, Mircea Dinescu (soldat fruntaş după propria-i declaraţie în presă), membru în Colegiul CNSAS, membru al USR, m-a denigrat în continuare, vineri 1.02.2008, la postul de televiziune Realitatea în emisiunea Tănase şi Dinescu afirmând textual că, în 1961 aş fi semnat un angajament de colaborare cu Securitatea.

După mineriada din 14 iunie 1990, când am fost bătut cu bestialitate de aşa-zişi mineri în centrul capitalei şi după campania de presă murdară şi denigratoare din 2005 când am candidat la funcţia de preşedinte al USR, este a treia oară când se încearcă asasinarea mea.

De aceea am hotarât ca începând de luni, 4.02.2008, ora 1200, să declar greva foamei la sediul USR, Calea Victoriei, nr. 15, în Sala cu oglinzi, grevă pe care nu o voi înceta până când nu voi obţine următoarele:

1. o declaraţie fără echivoc din partea domniei-voastre din care să reiasă că nu sunteţi implicat în această murdară „făcătură“ (deoarece se colportează indicii privind conivenţa d-voastră cu Mircea Dinescu: faptul ca i-aţi dat votul decisiv, anul acesta, la Botoşani, pentru a obţine Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ defavorizându-l astfel pe marele poet Cristian Simionescu; faptul că Mircea Dinescu se afla la Paris, ca şi d-voastră, la începutul campaniei de denigrare, afirmând că nici nu mi-a văzut dosarul, nici nu a votat, pentru ca, brusc, în emisiunea Tănase şi Dinescu să afirme că am semnat etc.; indiciile sunt numeroase dar nu doresc la rându-mi să mă las intoxicat de ştiri fără temei şi de aceea v-am cerut această declaraţie pentru a nu vă implica nici pe d-voastră, nici USR în această afacere).

2. excluderea din Colegiul CNSAS a lui Mircea Dinescu pentru ilegalitatea flagrantă comisă faţă de persoana mea.

3. dosarul meu personal de la CNSAS să-mi fie adus la USR, audierea mea să fie publică şi la ea să aibă acces presa şi orice alte persoane ar fi interesate şi bineînţeles verdictul să fie comunicat în aceleaşi circumstanţe.

4. membrii Colegiului CNSAS să vină însoţiţi de propriile dosare personale de la CNSAS, de CV-uri şi de livretul militar, căci existând precedentul periculos cu Mircea Dinescu [soldat fruntaş la Securitate], este firesc să am suspiciuni şi în privinţa celorlalţi membri ai Colegiului CNSAS.

5. O sancţiune, care veţi crede de cuviinţă, din partea USR pentru Mircea Dinescu şi demararea unei anchete reale privind activitatea lui Mircea Dinescu în perioada în care a fost preşedinte al USR.

Vă anunţ pe această cale că voi comunica această notificare şi Preşedintelui României, ca şef al Ordinului „Steaua României“, în calitatea mea de Comandor al mai sus-numitului Ordin.

Cu cele mai nobile sentimente.

4.02.2008 Cezar Ivănescu
Bucureşti
D-Sale D-lui Preşedinte al USR,
Nicolae Manolescu

---------

Solicitarea adresată CNSAS
Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România revine cu solicitarea adresată CNSAS de a comunica oficial eventualele colaborări cu Securitatea ale membrilor Consiliului USR.

Urgentarea comunicării este cu atât mai necesară din cauza apariţiei în mass-media şi în presa scrisă a unor informaţii referitoare la dl. Cezar Ivănescu, membru al Consiliului, în absenţa unui răspuns oficial din partea CNSAS. Comitetul Director al USR consideră inacceptabilă şi nelegală difuzarea de către unii membri ai CNSAS a unor date despre ori din dosarele personale ale scriitorilor. Dl. Cezar Ivănescu a comunicat Comitetului Director că nu doreşte să implice Uniunea Scriitorilor şi nici pe Preşedintele ei în scandalul provocat de difuzarea în presă a unor informaţii referitoare la dosarul său. [în fapt,în presă nu au apărut nici un fel de informaţii referitoare la dosarul de la Securitate al lui Cezar Ivănescu, ci doar comentarii murdare lansate de M. Dinescu şi neprobate prin nimic – n.n.]

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România

Prima observaţie care se impune, Comunicatul nu este datat, dovadă de amatorism din partea domnului Horia Gârbea, Preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi Director de imagine şi comunicare al USR.

Să trecem însă la chestiunile de fond.

Din 29.01.2008 şi până în 5.02.2008, am fost livrat linşajului mediatic de către Uniunea Scriitorilor din România din lipsă de profesionalism, rea-credinţă sau pur şi simplu complicitate cu agenţiile de ştiri (NewsIn în primul rând), presa scrisă şi mediile care au difuzat în draci ştirea că „Cezar Ivănescu a făcut poliţie politică“; am identificat din prima „sursele din cadrul Colegiului CNSAS“ în persoana soldatului fruntaş al Securităţii, tovarişci Dinescu Mircea, membru în Colegiul CNSAS, sursa mi-a confirmat supoziţia, autodivulgându-se sub toate formele posibile (presă, televiziune etc.) şi plasându-se inconştient sub incidenţa Legii de funcţionare a CNSAS, pe care o puteţi consulta. Asupra soldatului fruntaş al Securităţii nu insist, va insista instanţa judecătorească.

Ceea ce mă interesează aici este să va fac evidentă situaţia grotescă în care am fost puşi de lipsa de profesionalism al Directorului de imagine şi comunicare al USR: după primele anunţuri murdare ale presei, din 30.01.2008, Directorul de imagine şi comunicare al USR (ca şi toţi semnatarii ştirii calomnioase, toate mediile etc.) trebuia să acceseze site-ul CNSAS şi să vadă că în 2008 nu este nici un comunicat de presă oficial (nu s-au ţinut audieri, nu s-au dat verdicte etc.), singurul text truvabil fiind Ordonanţa de urgenţă din 6 februarie 2008; concluzia logică: de la agenţia de ştiri NewsIn, locul 1 în topul asasinilor, şi până la ultima publicaţie amarâtă sau post de televiziune (Otv de exemplu) şi până la şi mai amărâta noastră USR, toate se fac complice la acţiunea de linşaj mediatic exercitat asupră-mi timp de o săptămână: a trebuit să declar greva foamei la vârsta de 66 de ani, luni, 4.02.2008, ora 1200, în Sala cu oglinzi din sediul USR, pentru ca marţi, 5.02.2008, Comitetul Director al USR să dea Comunicatul mai sus citat, eu putând între timp sa dau ortul popii: Comunicatul trebuia dat pe 31.01.2008 (conform Statutului USR, cap. 1, art. 1 şi 2) şi fără vreo intervenţie din parte-mi; a trebuit să declar greva foamei la 66 de ani pentru că trăiesc într-o ţară de criminali: o vor plăti, sper...

Pentru săptămâna de teroare suportată cu viaţa mea, vă anunţ pe această cale că voi acţiona în justiţie, atât pe domnia-ta ca Preşedinte, cât şi USR ca instituţie.

Am revenit cu această a treia scrisoare pentru a vă reaminti că nu mi-aţi răspuns la punctele 1 şi 5 din cea de a doua scrisoare: oare vi s-a obnubilat întru atât spiritul critic, încât să-i acordaţi votul decisiv pentru obţinerea Premiului naţional „Mihai Eminescu“, în 15 ian. 2008, acestei nulităţi literare, tovarăşci Dinescu Mircea, soldat fruntaş al Securităţii? veţi demara ancheta cerută de mine la punctul 5?

Aştept în continuare să-mi văd propriul dosar (dosare) din Arhivele Securităţii şi-i anunţ pe această cale pe membrii Colegiului CNSAS că de pe 29.01.2008 şi până azi, 6.03.2008 nu au fost în stare să articuleze un răspuns public, cât de cât onorabil.

Sesizez Parlamentul României să ia măsurile ce se impun: excluderea din cadrul Colegiului a numitului Dinescu Mircea şi sancţionarea întregului Colegiu pentru sfidarea legilor acestei ţări.

În încheiere vă reamintesc cererea mea exprimată în Şedinţa de Consiliu din dec. 2007 (cf. cap. 1, art. 7 din Statutul USR) de a fi trecute pe site-ul USR statele de plată din USR şi toate celelalte informaţii necesare, conform principiului transparenţei, pentru ca toţi scriitorii români să se poată informa corect (nu din zvonuri) asupra modului în care este administrat banul obştei? Dacă e nevoie să declar greva foamei şi pentru art. 7, cap. 1 din Statut, spuneţi-mi, şi o fac cu plăcere.

Nedorind să mă las intoxicat de colportorii de ştiri „cu surse din cadrul“, v-am scris această scrisoare pentru a apăra imaginea tânărului asistent universitar şi critic literar Nicolae Manolescu al anilor ’60, cel care m-a debutat, fără să mă cunoască, în literatura română...

Cum calificaţi, ca Preşedinte al USR, comportamentul lui Valeriu Stancu, Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, care a refuzat să publice un comunicat oficial chiar şi la o lună după apariţia Comunicatului Comitetului Director al USR, eu fiind totuşi membru al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi? Mă gândesc să-l acţionez în justiţie, măcar de dragul simetriei, ţinând cont de faptul că eu l-am debutat în literatura română...

Aştept răspuns.
Cu cele mai nobile sentimente

6.03.2008 Cezar Ivănescu

Domniei-Sale Domnului Nicolae Manolescu, Preşedinte al USR

Aşteptăm, în virtutea nobilelor sentimente la care fac cu multă înverşunare trimitere atât domnul Nicolae Manolescu, cât şi domnul Eugen Uricaru, clarificări, atât în cazul atacului cumplit la care a fost expus cu o nonşalanţă inexplicabilă Cezar Ivănescu, cât şi în ceea ce priveşte declaraţiile cel puţin bulversante ale domnului Eugen Uricaru [care afirma în timpul unei conversaţii telefonice cu Cezar Ivănescu că în spatele atacului declanşat împotriva domniei-sale în anul 2005 se afla domnul Nicolae Manolescu].

Din necesitatea de a clarifica circumstanţele stranii în care şi-a pierdut viaţa Cezar Ivănescu vom reda, în timp şi cu orice risc, toate documentele rămase, cele scrise şi cele rostite. Din păcate, chiar şi aceste mărturii cutremurătoare, nu pot transpune decât într-o măsură infimă drama trăită şi asumată până la moarte de un mare Poet. Celor care au comis un păcat iremisibil [„pentru că a batjocori Sufletul unui Om nu se poate plăti nici cu întreaga lume“], celor care tind mereu să inverseze Valorile, prin sfidarea Adevărului şi prin trufie diabolică, le amintesc că: „nici a lui Dumnezeu şi nici a noastră / Dreptatea-n Lume singură lucrează“. (C.A.)