Moartea unui mare poet român. Cazul Cezar Ivănescu. Cronologia scrisorilor deschise (II) (4.02.2008)

Domnului Preşedinte al României

Vă aduc la cunoştinţă, textul pe care l-am transmis d-lui Nicolae Manolescu, Preşedinte al USR.

Domnule Preşedinte

Subsemnatul Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, vă rog să dispuneţi ca Biroul de presă al USR să transmită tuturor agenţiilor de presă şi publicaţiilor româneşti notificarea care urmează.

Fără nici un temei legal, Mircea Dinescu (soldat fruntaş după propria-i declaraţie în presă), membru în Colegiul CNSAS, membru al USR, m-a denigrat în continuare, vineri 1.02.2008, la postul de televiziune Realitatea în emisiunea Tănase şi Dinescu afirmând textual că, în 1961 aş fi semnat un angajament de colaborare cu Securitatea.

După mineriada din 14 iunie 1990, când am fost bătut cu bestialitate de aşa-zişi mineri în centrul capitalei şi după campania de presă murdară şi denigratoare din 2005 când am candidat la funcţia de preşedinte al USR, este a treia oară când se încearcă asasinarea mea.

De aceea am hotarât ca începând de luni, 4.02.2008, ora 1200, să declar greva foamei la sediul USR, Calea Victoriei, nr. 115, în Sala cu oglinzi, grevă pe care nu o voi înceta până când nu voi obţine următoarele:

1. o declaraţie fără echivoc din partea domniei-voastre din care să reiasă că nu sunteţi implicat în această murdară „făcătură“ (deoarece se colportează indicii privind conivenţa d-voastră cu Mircea Dinescu: faptul ca i-aţi dat votul decisiv, anul acesta, la Botoşani, pentru a obţine Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ defavorizându-l astfel pe marele poet Cristian Simionescu; faptul că Mircea Dinescu se afla la Paris, ca şi d-voastră, la începutul campaniei de denigrare, afirmând că nici nu mi-a văzut dosarul, nici nu a votat, pentru ca, brusc, în emisiunea Tănase şi Dinescu să afirme că am semnat etc.; indiciile sunt numeroase dar nu doresc la rându-mi să mă las intoxicat de ştiri fără temei şi de aceea v-am cerut această declaraţie pentru a nu vă implica nici pe d-voastră, nici USR în această afacere).
2. excluderea din Colegiul CNSAS a lui Mircea Dinescu pentru ilegalitatea flagrantă comisă faţă de persoana mea.
3. dosarul meu personal de la CNSAS să-mi fie adus la USR, audierea mea să fie publică şi la ea să aibă acces presa şi orice alte persoane ar fi interesate şi bineînţeles verdictul să fie comunicat în aceleaşi circumstanţe.
4. membrii Colegiului CNSAS să vină însoţiţi de propriile dosare personale de la CNSAS, de CV-uri şi de livretul militar, căci existând precedentul periculos cu Mircea Dinescu [soldat fruntaş la Securitate], este firesc să am suspiciuni şi în privinţa celorlalţi membri ai Colegiului CNSAS.
5. O sancţiune, care veţi crede de cuviinţă, din partea USR pentru Mircea Dinescu şi demararea unei anchete reale privind activitatea lui Mircea Dinescu în perioada în care a fost preşedinte al USR.

 Vă anunţ pe această cale că voi comunica această notificare şi Preşedintelui

României, ca şef al Ordinului „Steaua României“, în calitatea mea de Comandor al mai sus-numitului Ordin.

Cu cele mai nobile sentimente. 

4.02.2008

Cezar Ivănescu, Bucureşti

Domniei-Sale D-lui Preşedinte al USR, Nicolae Manolescu

Cezar Ivănescu

Comandor al Ordinului „Steaua României“

Domniei-Sale D-lui Preşedinte al României, Traian Băsescu

Scrisoare deschisă semnată de Cezar Ivănescu, 4.02.2008, depusă la Preşedinţia României (nr. 2994/4.02.2008) şi la Uniunea Scriitorilor din România spre a fi transmisă presei şi CNSAS, transmisă  presei şi direct de către Cezar Ivănescu în dimineaţa zilei de 4.02.2008, prin e-mail, preluată şi de Agenţia Amosnews, tot în dimineaţa zilei de 4.02.2008. Solicitare rămasă fără răspuns.

Accesaţi şi:

Moartea unui mare poet român. Cazul Cezar Ivănescu. Cronologia scrisorilor deschise (I) (1.02.2008)

Cezar Ivănescu: Puteam fi asasinat mediatic şi să nu mai iasă niciodată adevărul la lumină, prin moartea mea fizică

Cezar Ivănescu, 15 februarie 2008 


[fragmente] 

 Constatări

[…] O altă constatare este următoarea, deci prima ilegalitate pe care a comis-o domnul Mircea Dinescu este că din cadrul Colegiului CNSAS ca membru încă, accentuez, al acestui Colegiu a răspândit o calomnie cu bunăştiinţă, mizând pe faptul şi pe anticipatul linşaj mediatic şi pe lipsa mea şi a altora de reacţie la această încercare de linşaj mediatic.

Ceea ce pot eu să spun şi să jur cu mâna pe Biblie este că nu există nimic, dar absolut nimic în tot dosarul, toate dosarele mele, nu în tot dosarul de Securitate, care să mă incrimineze, şi că în disperare de cauză acest sinistru personaj a dorit să inverseze rolurile, linşaj mediatic mai întâi, apoi sub presiunea linşajului mediatic presiuni asupra celorlalţi membri ai Colegiului şi cum-necum să reuşească să smulgă o decizie de poliţie politică în ceea ce mă priveşte. 

Pentru această crimă, accentuez crimă, intenţie de crimă, de linşaj mediatic, jur pe ceea ce am mai sfânt că nu voi înceta lupta cu acest personaj sinistru până când nu îi voi dovedi toată vinovăţia, nu doar în ceea ce mă priveşte, ci vinovăţia lui în raport cu nenumăraţi oameni nevinovaţi, nenumăraţi oameni vinovaţi pe care i-a inocentat cu bunăştiinţă, şantajul, traficul şi manipularea de documente la care s-a dedat de când este în CNSAS şi celelalte implicări ale lui în ceea ce eu aş numi trădare de ţară, trădarea României, o voi dovedi în instanţă cu documente. […] 

Ce mai putem constata? Putem constata... O constatare gravă, gravă, că presa română este sub orice fel de critică, este o presă lamentabilă care ar trebui interzisă pur şi simplu dacă i-au trebuit acestei prese române două săptămâni de la infestarea ei cu o ştire falsă, prin agenţia NewsIn, ea va fi capul şi ţinta mea principală de atac în acest proces pentru că a răspândit prima ştirea, deci i-au trebuit două săptămâni presei române, pentru ca prin Jurnalul Naţional şi cele trei doamne cu ancheta respectivă să facă ceea ce trebuia făcut imediat de a doua zi. Deci dacă miercuri a apărut această ştire calomnioasă, joi toată presa română trebuia să facă această anchetă, să pună mâna pe telefoane, să sune toţi membrii Colegiului CNSAS să infirme sau să confirme ştirea calomnioasă, nu să aştepte două săptămâni, două săptămâni, aceasta este acuzaţia pe care o voi aduce în proces tuturor agenţiilor şi tuturor publicaţiilor româneşti în care eu puteam să mor. Foarte clar! Puteam fi asasinat mediatic şi să nu mai iasă niciodată adevărul la lumină, prin moartea mea fizică.

Deci acuz clar toate aceste agenţii, pe domnul Mircea Dinescu, toţi cei – îi voi nominaliza în dosar – care au dat curs acestei calomnii prin presă şi au depăşit orice fel de măsură la adresa mea, de tentativă de crimă. Au dorit să mă omoare, este a treia tentativă de crimă, deschisă, prima tentativă în anul 1990, când aceiaşi bandă condusă de Nicolae Manolescu şi Mircea Dinescu ca preşedinte al Uniunii Scriitorilor a încercat primul linşaj mediatic când eram în polemică cu Uniunea Scriitorilor, a doua tentativă de crimă şi de omor mineriada din 14 iunie, când am fost bătut cu bestialitate de 30 de mineri în mijlocul Bucureştiului, a treia tentativă de crimă, pe faţă, s-a petrecut acum sub ochii României, ţară membră a Uniunii Europene.


Denunţ această situaţie şi indiferent de rezultatul pe care îl voi obţine în instanţele româneşti voi duce acest proces al meu cu Statul Român şi la CEDO, în Europa, spre a se vedea unde se află ţara noastră şi ce se întâmplă în această ţară europeană, aşa-zis europeană, pentru că nu este europeană, este încă o ţară barbară care continuă să-şi terorizeze cetăţenii şi aceiaşi 19 milioane de nemembri de partid care erau în 1989 la Revoluţie au plecat din această ţară la muncă sau sunt în această ţară într-o situaţie nefericită de muritori de foame, aceiaşi 4 milioane de membri PCR, nu toţi, fireşte, că nu toţi au acces la situaţii privilegiate, dar aceiaşi 4 milioane, din rândul lor s-au recrutat, noua aristocraţie financiară-economică-socială a României, noua burghezie privilegiată, păturile superpuse care sug, asupresc şi batjocoresc acest popor.

Cezar IVANESCU, greva foamei din 1983, pentru poemul „Doina“, închinat împlinirii a 100 de ani de tipărirea „Doinei“ eminesciene

Tovarăşului redactor-şef al revistei „Luceafărul“, Nicolae Dan Fruntelată
Tovarăşului director al revistei „România literară“, George Ivaşcu


Vă aducem la cunoştinţă că am depus la Uniunea Scriitorilor următoarea reclamaţie:

Iubite tovarăşe Preşedinte D.R. Popescu

Subsemnatul, Cezar Ivănescu, scriitor, redactor cu 1/2 normă la revista „Luceafărul“ a Uniunii Scriitorilor, domiciliat în Bucureşti, [...], vin să vă aduc la cunoştinţă următoarele... Pe un fond de continuitate a persecuţiilor „cenzoriale“ de care am avut parte toată viaţa, numai în săptămâna asta (11–17 iulie 1983) mi-au fost „cenzurate“ 51 (cincizeci şi una) de pagini dactilografiate:

– 8 pagini dactilografiate în „Suplimentul literar-artistic“ al „Scânteii tineretului“ mi-au fost „amânate“ pentru săptămâna viitoare din raţiuni pe care nu le înţeleg [...], dar dată fiind deplina bunăcredinţa cu care m-a întâmpinat totdeauna tov. redactor-şef-adjunct al „Scânteii tineretului“, Ion Cristoiu, consider chestiunea rezolvabilă...

– 37 de pagini dactilografiate, un poem, „Doina“, închinat împlinirii a 100 de ani de tipărirea „Doinei“ eminesciene, la 15 iulie 1983 în „Convorbiri literare“... Am trimis poemul tovarăşului director George Ivaşcu personal tocmai pentru a-l tipări în nr. din 14 iulie a.c. al „României literare“... Numai întâmplător întâlnindu-ma cu poetul Ion Horea în bufetul Consiliului Culturii din cadrul Combinatului Poligrafic „Casa Scânteii“ am aflat (vineri, 15 iulie a.c.) că tovarăşul director George Ivaşcu a trimis poemul în redacţie cu recomandarea să mi se comunice că revista „România literară“ a luat „hotărârea“ să nu mai publice decât „câte o coloană de poezie“, fie poetul Ion Gulie, fie Cezar Ivănescu, acelaşi spaţiu, păi nu, că doar asta e „politica literară“ pe care o face de ani de zile tovarăşul George Ivaşcu...

Vă comunic ferm că dacă până joi, 21 iulie a.c. când se tipăreşte numărul următor al „României literare“ nu apare în această publicaţie poemul meu, joi, la orele 12:00 în biroul în care lucrez la revista „Luceafărul“ (şi unde-şi desfăşoară activitatea şi cenaclul de poezie „Numele Poetului“ condus de mine) voi declara greva foamei în semn de protest împotriva batjocoririi demnităţii mele de scriitor...

– 6 pagini dactilografiate, memorialul-necrolog intitulat „Trandafirul japonez“ scris la dispariţia tragică a unei tinere fete, Anta Raluca Buzinschi, fiica prozatorului Corneliu Buzinschi, care a lăsat în manuscris un impresionant număr de poeme bulversante... mi-au fost scoase din revista „Luceafărul“, nr. din 16 iulie a.c. Cum numărul din 23 iulie a.c. este un număr aniversar, vă comunic că dacă până sâmbătă, 30 iulie a.c. când se tipăreşte următorul număr al revistei „Luceafărul“ nu apare în această publicaţie şi textul meu, în aceeaşi zi, la ora 12:00 în biroul în care lucrez la revista „Luceafărul“ voi declara greva foamei în semn de protest împotriva obtuzităţii cenzoriale care se instaurează din ce în ce mai arbitrar...

Cu nedezminţită stimă şi dragoste pentru persoană şi operă...

16 iulie 1983
Cezar Ivănescu

Tovarăşului Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din R.S.R.


0 0 0

Tovarăşului redactor-şef al revistei „Luceafărul“, Nicolae Dan Fruntelată

Vă aducem la cunoştinţă că am depus la Uniunea Scriitorilor următoarea reclamaţie:

Iubite tovarăşe Preşedinte D.R. Popescu,
Iubiţi tovarăşi vicepreşedinţi

Subsemnatul, Cezar Ivănescu, scriitor, redactor cu 1/2 normă la revista „Luceafărul“ a Uniunii Scriitorilor, domiciliat în Bucureşti, [...], vă anunţ pe această cale că începând de azi, 4 august 1983, ora 12:00 am declarat greva foamei în biroul în care lucrez în sediul revistei „Luceafărul“ deoarece toate chestiunile pe care le-am adus la cunoştinţa Uniunii Scriitorilor prin textul din 16 iulie a.c. au rămas nesoluţionate.

Declar că nu voi înceta greva foamei până când poemul meu „Doina“ („Variantă“) – „Melodie fără sfârşit“ nu va apărea integral, fără tăieturi şi modificări în revista „România literară“ a Uniunii Scriitorilor şi de asemenea până când nu va fi destituită jigodia bătrână, cu o fiica transfugă în Occident, numită George Ivaşcu...

Cer de asemenea să fie făcut responsabil de decizia mea şi funcţionarul din Consiliul Culturii, tovarăşul Poiană Virgil. Declar greva foamei împotriva unor iresponsabili şi vă rog să precizaţi celor în drept scopul exact al acţiunii mele.

Cu nedezminţită stimă şi dragoste pentru persoanele şi opera Domniilor-Voastre
4 august 1983
Cezar Ivănescu

Tovarăşului Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din R.S.R.
Tovarăşilor Vicepreşedinţi ai Uniunii Scriitorilor din R.S.R.