"Dacă uciderile lui Eminescu, Goga, Labiş, Preda sunt mai mult sau mai puţin susţinute de probe credibile, cea a lui Cezar este neîndoielnică."

Moartea poetului
Mircea Radu IACOBAN


În sfârşit, după trecerea a mai bine de doi ani (!!), Colegiul Medicilor din Bacău catadicseşte să dea un răspuns memoriului înaintat de fiica adoptivă a poetului Cezar Ivănescu, Clara Aruştei. Cum cred că se mai ştie, remarcabilul poet Cezar Ivănescu, directorul Editurii „Junimea” din Iaşi, cavaler al celui mai înalt ordin naţional, „Steaua României”, şi-a sfârşit zilele în modul cel mai absurd cu putinţă, în urma unei banale intervenţii chirurgicale, la o clinică particulară din Bacău. Se întâmpla în aprilie 2008.

Colegiul Naţional al Medicilor a dispus ca acuza de malpraxis să fie cercetată chiar de comunitatea medicală din Bacău, în interiorul căreia se petrecuse nenorocirea. A fost nevoie de doi ani pentru ticluirea încercării de muşamalizare, cu rezultate de-a dreptul ridicole şi, înainte de orice, revoltătoare.

Am intrat în posesia Hotărârii Comisiei de Disciplină a Colegiului Medicilor Bacău (din 3.06.2010), prin care acţiunea întreprinsă de rudele decedatului este respinsă întrucât „nu se întrunesc elementele de culpă medicală”. Să rememorăm: Cezar se internează la clinica privată Palade din Bacău pentru o operaţie minoră: suferea de hemoroizi. Plăteşte zdravăn, în valută (paranteză: clinica nu i-a dat nici o chitanţă, bon, factură) şi... moare cu zile. Fatală i-a fost, pare-se, anestezia generală, procedură la care se apelează în urma unor investigaţii preliminare apte să ateste capacitatea bolnavului de a o suporta. S-au făcut aceste investigaţii sau nu? De aici încolo, se intră pe teritoriul absurdului, întrucât ar rezulta că poetul a fost anesteziat fiind sănătos şi a decedat fiind... prea bolnav. Colegiul Medicilor constată: „investigaţiile de laborator efectuate pe 21.04. 2008: hematologie, biochimie, examen urină, EKG, au fost în limite normale.” Iată aceste „limite normale” conform raportului de necropsie al IML Bucureşti: „cardiopatie şi cardiomegalie marcată globală (hipertrofică şi dilatativă), miocardioscleroză difuză disecantă, cicatrice întinsă de infarct miocardic la peretele anterior al ventriculului stâng, tuberculoză pulmonară fibronodulară, stază pulmonară cronică, ateromatoză şi ateroscleroză sistemică, focare de pielo-nefrită cronică, pancreatită cronică incipientă şi colită cronică” (text extras din Rezoluţia nr. 5922/2008 a Parchetului Bucureşti.). De adăugat şi cardiopatia ischemică nedureroasă diagnosticată ante-operator (?) la clinica din Bacău.

Nu trebuie să fii mare specialist pentru a observa (sare în ochi de la o poştă!) faptul absolut imposibil ca la un examen EKG să nu fie detectată, alături de cardiopatia ischemică, urma unui infarct major („cicatrice extinsă”), precum şi celelalte afecţiuni ale cordului. Ca să nu mai vorbim despre posibila detectare a tuturor celorlalte suferinţe grave. Investigaţia EKG ori n-a existat, ori a fost citită de un analfabet într-ale cardiopatologiei.

De altfel, şi-n Hotărârea Colegiului Medicilor prin care se respinge acuzaţia de malpraxis a fost lăsată imprudent aprecierea unuia dintre referenţi (Tincu Eugen, medic primar ATI), potrivit căreia „faţă de morbidităţile evidente evidenţiate de examenul necroptic, anestezia regională ar fi prezentat un pronostic de risc mai mic.” Ar fi, dar n-a fost.

Cezar Ivănescu a murit cu zile şi a fost trimis desculţ la Domnul, fiindcă, la înmormântare, când i-au fost dezlegate picioarele, s-a constat că... dispăruseră pantofii mortului; a fost îngropat cu picioarele învelite în pungi de plastic. Dacă uciderile lui Eminescu, Goga, Labiş, Preda sunt mai mult sau mai puţin susţinute de probe credibile, cea a lui Cezar este neîndoielnică.

Medicii se apără între ei, scriitorii, dimpotrivă. S-ar cuveni ca, barem în cazul morţii lui Cezar, să manifestăm necesara solidaritate. Poetul Ivănescu a fost ultimul director al „Junimii”, sus-semnatul a fost primul. Fie şi numai pentru atât mă simt obligat să intervin, denunţând public un malpraxis evident, în curs de vinovată muşamalizare.

Sursa: http://www.monitorulsv.ro/Coltul-condeierului/2010-07-24/Moartea-poetului

Memoriu adresat Domniei Sale domnului Raed Arafat, Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii. La Bacău membrii Colegiului Medicilor sfidează legea!

Domniei Sale Domnului Raed Arafat
Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii

Subsemnata Clara Lucia Aruştei /.../:

Vă aduc la cunoştinţă cazul scriitorului Cezar Ivănescu, membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din Romania, director al Editurii Junimea din Iaşi şi Comandor al Ordinului Steaua României, care şi-a pierdut viaţa ca urmare a unei intervenţii minore şi programate de hemoroizi efectuate la Clinica Palade din Bacău.

În numele dreptului la adevăr şi al memoriei acestei mari personalităţi a culturii române vă cer sprijinul în această problemă extrem de gravă care vizează atât medicina românească cât şi cultura română.

În fapt, pe data de 24 aprilie 2008 Cezar Ivănescu a încetat din viaţă în condiţii care în mare au fost făcute publice. Însă, nici acum, la un an de la derularea acestei drame, nu avem nicio informaţie despre intervenţia la care a fost supus scriitorul (ora, durata, tipul anesteziei, amploarea intervenţiei, protocolul complet operator, echipa medicală, în ce a constat pregătirea preoperatorie, dacă au fost luate măsurile de prevenire a unei posibile embolii, dacă intervenţia chiar a avut loc, cum a fost pus diagnosticul de cardiopatie ischemică cronică nedureroasă în decursul unei singure zile şi în absenţa oricăror investigaţii, dacă într-adevăr un medic a pus acest diagnostic atunci care este numele si parafa acestuia etc.). Menţionez că intervenţia a fost efectuată de medic dr. Vasile Palade în data de 22 aprilie 2008 (Clinica Palade, str. Erou Ciprian Pintea nr. 21).

La Colegiul Medicilor din Bacău sunt depuse trei reclamaţii care solicită elucidarea acestui grav caz (una depusă de mine, o alta semnată de unchiul meu, prof. Dr. Dumitru Ivănescu şi o a treia, din Israel, pe numele Lucreţia Berzintu).

Vă mărturisesc că nu aş fi făcut acest demers dacă la întrevederea din data de 28 aprilie a.c., de la Colegiul Medicilor din Bacău, nu aş fi întâmpinat o atitudine care, în ciuda aparenţei binevoitoare, sfidează legea în mod aberant şi de natură a ne alimenta suplimentar suspiciunile. În fapt, la Colegiul Medicilor Bacău ne-a fost refuzată chiar şi eliberarea, în copie xerox, a concluziilor raportului necropsiei, pe motiv ca acestea sunt secrete şi că au sosit la sediul Colegiului în condiţii de maximă securitate însoţite de „mascaţi“ şi sigilate, şi că pur şi simplu nu mi le pot da pentru ca domniile-lor au promis că vor păstra cu sfinţenie informaţiile.

Consider că în cazul morţii scriitorului Cezar Ivănescu evenimentele au luat o turnură şocantă, ilegalităţile făţişe sfidând şi post-mortem imaginea acestui mare scriitor român, motiv pentru care încă o dată vă cer sprijinul în clarificarea condiţiilor în care a survenit acest deces şi, de asemenea, în tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de această moarte.

Aceste clarificări sunt deosebit de importante atât pentru restabilirea adevărului cât şi pentru evitarea, măcar în viitor, a altor asemenea drame, pentru că, în primul rând, pacientul este un Om şi pentru că cel mai important drept al său este dreptul la viaţă.

Anezex prezentei solicitări si reclamaţia depusă la Colegiul Medicilor.

Cu deosebită consideraţie,
Clara Aruştei

Bucureşti, 5 mai 2009