„Doina, închinare lui Eminescu“

Spectacolul „Doina, închinare lui Eminescu“ este compus din opt poeme puse pe muzică şi interpretate de Cezar Ivănescu acompaniat de Pedro Negrescu (violoncel), Mircea Tiberian (pian) şi Daniel Marin (percuţie)... Cele opt poeme sunt „Doina“ lui Mihai Eminescu şi şapte poeme „Doina“ semnate de Cezar Ivănescu şi care au constituit volumul „Doina“ publicat în 1983 la Editura „Cartea Românească“, volum tipărit şi ameninţat să fie dat la topit de autorităţile comuniste şi, în final, difuzat şi încununat cu Premiul „Mihai Eminescu“ al Academiei Române.

Prima reprezentaţie a acestui spectacol a avut loc pe 10 decembrie 1989, pe scena Casei de Cultură „Mihai Eminescu“ din Bucureşti şi a însemnat un protest al poetului Cezar Ivănescu împotriva modului în care s-a sărbătorit centenarul morţii lui Eminescu sub dictatura comunistă. Deşi spectacolul a fost înregistrat pe o casetă video, „Televiziunea Română Liberă“ nu a acceptat, decât după câţiva ani buni, să difuzeze câteva fragmente din spectacol într-o emisiune realizată de regretata Gabriela Negreanu. În anul 2000, „anul Mihai Eminescu“, Cezar Ivănescu, laureat al Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“, a realizat acest spectacol pe scena Naţionalului ieşean [acest spectacol poate fi accesat in varianta sa audio – n.n.] şi a făcut un turneu prin ţară.

Cezar Ivănescu consideră acest spectacol drept o formă de artă tradiţională (nu tradiţionalistă), căci reface alianţa poeziei cu muzica şi cu scrisul. Pornind de la capodopera eminesciană „Doina“, Cezar Ivănescu nu doar îşi urmează şi glorifică Maestrul, ci polemizează cu el descriind situaţia paradoxală trăită de români sub dictatura ceauşistă când au fost asupriţi de „unul de-al lor“ mai rău decât au fost oprimaţi de „străini“ vreodată.

Spectacolul „Doina, închinare lui Eminescu“ ni-l revelează pe Cezar Ivănescu în deplină maturitate artistică, în tripla sa manifestare de poet, muzician şi actor.

Luni, 15 ianuarie 2001, la ora 17, în studioul de concerte „Mihail Jora“ al Radiodifuziunii Române în cadrul proiectului „Arta poetică“ (proiect conceput şi coordonat de Ana Maria Sireteanu), în regia muzicală a lui Nicolae Neagoe, spectacolul „Doina, închinare lui Eminescu“, transmis în direct pe Canalul România Cultural a impresionat şi tulburat deopotrivă.

După ce au fost prezentate de-a-lungul timpului creaţiile poetice ale unor importanţi poeţi contemporani (Nichita Stănescu, Gellu Naum, Ştefan Augustin Doinaş, Ion Caraion, Dimitrie Stelaru, Radu Gyr), proiectul „Arta poetică“ ne-a înlesnit contactul cu cea mai insolită personalitate poetică actuală, probabil.

Înzestrat cu o „adevărată voce de mare poet“, cum scria Marin Preda acum un sfert de veac, Cezar Ivănescu este dificil de încadrat ca poet, cu atât mai mult cu cât, astăzi când e la modă postmodernismul, el încearcă să refacă poezia ca artă tradiţională (în sensul lui René Guénon), spectacol depăşind limitele profanului şi încercând să atingă esenţa sacrului. Muzica însoţitoare a versului tinde de asemenea, spre incantaţia pură, magică, hipnotică şi aliată cu rostirea originală a poemului dau cuvântului o energie neobişnuită. Aşa cum unii dintre noi ştiu, „Doina, închinare lui Eminescu“ nu e singurul spectacol pe care Cezar Ivănescu l-a urcat pe o scenă în ultimii ani, în 1998 a fost protagonistul unui alt spectacol de muzică şi poezie, „Rosarium“. Cum „Doina, închinare lui Eminescu“, spectacolul de luni seara va intra în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii, sugerăm inspiraţilor organizatori de azi să îmbogăţească, pe cât posibil, acest tezaur şi cu alte înregistrări ale vocii poetului Cezar Ivănescu.

4 prezentarea spectacolului extraordinar
susţinut în studioul de concerte „Mihail Jora“